|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
￭ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
￭ Gabriel
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
[atâta timp am lăsat de la noi încât cerul]
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Daniel Dăian [aelius ]
2015-08-04
| |
parcă înnebunise de tot
la sfârșitul proptit fără nicio speranță
într-o propoziție inoxidabilă
anume aleasă
să nu exprime nimic atunci când o atingi razant
cu vârful ruginit al degetului
plus de asta există momente când
pământul ne admiră cum numărăm
țipetele copiilor dezgropați din burțile mamelor
și atât de repede se întâmplă giulgiul de mai târziu
încât niciun zeu nu ne mai poate salva
din căderile noastre
oarbe
din cauza asta am ales să colind foarte aproape de rămășițele ierbii
să-mi pregătesc ochii de nebunie
picioarele să-mi devină tot mai neclare
până când încep să curgă timid
pe sub beznă
 |
|
|
|
